Începutul lui 2023 a adus cea de-a 48-a ediție a evenimentului organizat de Asociația Bloggerilor Olteni în colaborare cu dictionarculinar.ro, gazdă fiind C House Milano, iar invitatul, normal, o crama din Oltenia: Vie Vin Vînju Mare și noul lor sortiment: Pelin de Vînju Mare.

Dacă în alte zone viticole ale României cramele se  laudă cu vechile conace și crame boierești, la Vînju Mare lucrurile stau altfel, cele trei plauri cu vii, Orevița, Bucura și Nicolae Bălcescu, au o altfel de istorie. Prima atestare a existenței viilor la Orevița se face într-o carte domnească datată 12 septembrie 1604, prin care jupânița Maria Florescu a dăruit satele ei Orheovița (Orevița) și Bălboșani „cu tot hotarul și cu viile și cu morile și două sălașe de țigani“ Mitropoliei Țării Românești de la Târgoviște. După cum spune Nicolae Chipurici în lucrarea sa Istoria Vânjului Mare, mănăstirile oltenești Tismana, Motru și Episcopia Strehaia au avut vii la Orevița de la 1678 și până la secularizarea din 1864, vii ce au fost cumpărate sau primite în dar. Chiar dacă dările către stăpânii de pe moșie erau mari, mulți țărani aserviți au acceptat, ca embaticari și plătitori de vinerici domnesc, otaștină și alte obligații, să dețină viile lor, ceea ce a dus la sporirea suprafețelor ocupate cu viță de vie. Se cuvine să dau câteva explicații:

• embaticarul este persoana care ia în arendă o proprietate cu embatic. Embaticul fiind o formă de arendare pe termen foarte lung, de obicei 99 ani, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate;
• vinericiul domnesc este a zecea parte din recolta viței de vie sau din vin care se dădea domnitorului. Trebuie amintit că din 1615 Domnitorul a renunțat la acest drept în favoarea Mitropoliei Țării Românești;
• otaștina este o dare în bani pentru pământul de muncă luat de la stăpân.

Despre modul de cultură al viței de vie au rămas câteva informații de la Domenico Sestini, geograf, arheolog și numismat florentin, ce a vizitat Țara Românească. El vorbește despre recolte abundente și calitate excelentă a vinurilor produse, precizând că soiurile obișnuite sunt cele de struguri albi și aurii, cei roșii nefiind foarte apreciați. Vorbind despre vinificare, Domenico Sestini precizează că: „deși nu se folosește o tehnică deosebită în a pregăti și păstra vinul, el este atât de bun încât devine limpede și băubil chiar din primul an”.  Vinul roșu din acele vremuri era pregătit cu o infuzie de pelin care se turna în perioada fermentației, produsul obținut fiind amărui, cu o culoare frumoasă, folosit pentru pofta de mâncare și pentru sănătatea stomacului.

Sunt multe de spus despre viile de la Vînju Mare, fiecare etapă care a urmat după 1604, dintre care trebuie menționate: secularizarea averilor bisericești, filoxera, războaiele, colectivizarea… punându-și amprenta asupra lor dar și asupra oamenilor acestor locuri.

Întorcându-ne în zile noastre trebuie să spunem că perioada 2008 – 2013 a însemnat un nou început pentru plantațiile de viță de vie zona Vînju Mare – Orevița. Cele 133 ha au fost replantate cu Fetească neagră, Tămâioasa românească, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Riesling Italian, Syrah, Merlot și Cabernet Sauvignon. Despre vinurile roșii de la Vînju Mare o să vă povestesc cu siguranță într-un alt articol pentru că, după părerea mea, Feteasca neagră de aici are o amprentă extrem de personală, pe care nu am mai întâlnit-o la acest soi în altă parte a țării.

Seara de joi, 26 ianuarie 2023, a fost dedicată unor vinuri speciale și anume vinuri aromatizate cu pelin. Narcis avea ca sarcină să ne spună câteva cuvinte despre vinurile aromatizate, din păcate a început documentarea plecând de la legislația în vigoare extrem de neclară, fapt ce l-a bulversat oarecum, noroc cu dl. Ion Gîrniță, prezent la eveniment, care l-a salvat. 😊

Am degustat doar vinuri cu pelin, patru vinuri aromatizate cu pelin, două demiseci și două demidulci. Cele demiseci sunt încă în faza de testare, reprezentanții cramei dorind să vadă cum sunt primite de către consumatori, fapt care ne-a dat o oarecare importanță în istoria încă nescrisă a Pelinului de Vînju Mare. Ceea ce este foarte important pentru vinurile pelinate de la Vînju Mare, este faptul că pelinul a fost „pus să-și aplice magia” asupra unor vinuri cu DOC, rolul său nefiind cel clasic, istoric, lansat încă din perioada romanilor, și anume acela de a face băubile vinuri cu probleme. Și după cum spunea cineva drag mie: „bun cu bun se face, tată!”, a ieșit ceva EXTRAORDINAR. Deși rețeta este secretă, se știe că în spatele acesteia este mâna și școala unui farmacist… 😊

Prima pereche venită pe scenă a fost pelinul alb demisec, 12,96 vol. alc. rest de zahăr de 7,2g/l, vinul bază fiind Tămâioasă românească, asociat cu cașcaval Sofia de la Delaco. O întâlnire șocantă, greu de crezut că ar putea exista o potrivire atât de mare între două entități complet diferite. Tușa fină de pelin nu a neutralizat aromele delicate ale Tămâioasei și aciditatea acesteia a făcut ca textura fermă a cașcavalului să se catifeleze și să elibereze nebănuite arome de lapte.

Pe ringul de dans au intrat apoi, pe rând:

• Pelin rose, demisec, 13,12 grade vol. alcool, un rest de zahăr de 7,63 g/l, vin bază Cabernet Sauvignon, în echipă cu Emmentaler Delaco;
• Pelin alb, demidulce, 12% vol.alc. vin bază Tămâioasă românească, pereche cu Havarti Castello;
• Pelin rose, demidulce, 12% vol.alc, vin bază Fetească neagră, împreună cu British Cheddar Delaco D’Excepție.

După experiența de joi pot spune că vinul pelin de Vînju Mare este o „băutură aromatizată pe bază de vin” gastronomică prin excelență! A făcut față cu brio de la pizza quattro formaggi, quattro stagioni, la ceafa de porc sau conopidă gratinată!

Pelin de Vînju Mare, deci, DA!